ISTORIC
Pe amplasamentul actualului Palat, a fost ridicată între anii 1812 și 1815 Casa Golescu, în stil neoclasic, cu un etaj și care avea 25 de odăi, impresionant pentru o locuință în Bucureștii acelei epoci.
În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I.
După incendiul petrecut în noaptea de 7-/8 decembrie 1926, care a distrus corpul central, devine necesară repararea clădirii, care însă eșuează si intre 1935–1936 vechiul Palat este complet demolat, in locul sau fiind construit Palatul Regal, in forma actuală, după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și inaugurat în anul 1937. Această lucrare s-a încadrat într-un program al regelui Carol al II-lea de îmbogățire a peisajului bucureștean cu construcții monumentale.
La 24 august 1944, a doua zi după ce Regele Mihai și colaboratorii săi au înlăturat de la putere guvernul condus de Ion Antonescu, Palatul a fost grav avariat de bombardamentul aviației germane Luftwaffe, survenit ca represalii.
Începând cu anul 1953, o parte din Palat a adăpostit Muzeul de Artă al României (destinație care se menține până în prezent).
În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, Sala Tronului era cunoscută ca „Sala Consiliului de Stat a Republicii Socialiste România”, fiind folosită pentru unele evenimente oficiale ale regimului comunist.
Tot în perioada comunistă, sala de spectacole “Auditorium” din interiorul Palatului („Sala Mică a Palatului”) a fost deschisă publicului, ca cinematograf.
În spatele Palatului Regal, s-a înfăptuit un somptuos ansamblu arhitectural-urbanistic, construit între anii 1959 și 1960, de către arhitecții Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Ignace Serban, inginerii A. Cișmigiu și D. Badea pentru structură, inginerii Alexandru Anton Necșulea și N. Wegener pentru acustică, inginerii A. Băilescu și V. Marinescu pentru instalațiile electrice și iluminat, pe locul unde s-a aflat reședința regală numită „Casa Nouă” (clădirea în care a fost arestat Mareșalul Ion Antonescu în timpul evenimentelor de la 23 august 1944, clădire demolată de bombardamentele germane survenite a doua zi).
Una din cele mai frumoase priveliști noi ale Bucureștilor. Piața este compusă dintr-o sală polivalentă (Sala Palatului) în jurul căreia s-au ridicat nouă blocuri de locuințe cu parter și 9 etaje, unul cu parter şi 15 etaje (Blocul Turn), totalizând circa o mie apartamente. Ansamblul incită şi farmecă pana astăzi prin lumina ce o degajă, prin coloritul viu şi plăcut, prin arhitectura modernă şi unitatea stilului, influențată decisiv de prezența Palatului Regal. În fapt pentru această lucrare, realizatorii ei, menționați anterior, au fost distinsi cu “Premiul de Stat” in 1962. Sala Palatului este un centru de conferințe și sală de concerte si a găzduit de-a lungul anilor mai multe conferințe importante, precum cea organizată de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, Congresul Mondial pentru Populație, Congresul Mondial pentru Energie și Congresul Mondial al Crucii Roșii. De asemenea acesta a fost locul preferat pentru organizarea congreselor si plenarelor partidului unic înainte de 1989 si a congreselor marilor partide de după 1989.
Adiacent acesteia se situează sălile gemene Alpha si Beta. Cu o capacitate de pana la 100 de persoane fiecare, acestea oferă un mediu elegant de desfășurare unor simpozioane, mese rotunde, întâlniri de afaceri.
La nivelul 1 se impune atenției vizitatorilor tripticul armonios format de către Foaier, Sala Colonadelor și Salonul Intim, cu o suprafață totală de 550 mp, extrem de potrivit întâlnirilor de mare ținută, in timpul evenimentelor de amploare dar și antractului invitaților in Loja Oficială.
La nivelul 2 se detașează Sala Coloanelor, cu o suprafață de 550 mp, ideală pentru organizarea unor conferințe la care numărul participanților nu depășește 450 de persoane.
Sala Palatului, devenită unul dintre simbolurile Bucureștiului, a găzduit in decursul timpului zeci de concerte și evenimente culturale precum Festivalul „George Enescu”, prilejuind apariția pe scena sa a unor personalități de prim rang ale muzicii clasice cum ar fi dirijorii Zubin Mehta, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, George Georgescu, pianiștii Dan Grigore, Arthur Rubinstein, Radu Lupu, violoniștii David Oistrach, Lola Bobescu, Ion Voicu, Silvia Marcovici, Iehudi Menuhin, violonceliștii Pablo Casals, Stefan Gheorghiu, Radu Aldulescu și lista poate continua.
Nici concertele de muzică nouă nu au lipsit, dacă ar fi să menționăm aici numai pe Jose Feliciano, 5-th Dimension, Middle of the Road, Dire Straits, John Mayall, Sting, Chris de Burg, Chris Rea, Eruptions, Boney-M, Cliff Richard, etc.
În decursul timpului, scena Sălii Mari a găzduit spectacole de teatru si divertisment de mare amploare dacă avem in vedere că Teatrul Național a beneficiat de o scenă de dimensiuni acceptabile doar din 1976. Pe rând, pe scena Salii Palatului, au apărut Artiștii Poporului Alexandru Giugaru, Radu Beligan, Gr. Vasiliu-Birlic, Costache Antoniu, George Calboreanu, Ion Finteșteanu, Artiștii Emeriți Dina Cocea, Elvira Godeanu, Marcela Rusu, Fory Eterle, Stefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Liliana Tomescu, Ileana Predescu, Mircea Crișan, în piese din repertoriul național sau internațional.
Un loc aparte au reprezentat spectacolele cinematografice, Sala Palatului fiind prima gazdă a filmelor proiectate conform noilor tehnologii de ecran lat, cinemascop, panoramic completate de confortul superior.