FESTIVALUL GEORGE ENESCU

2021-EDIȚIA JUBILIARĂ A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL GEORGE ENESCU

PROGRAM

august 2021
septembrie 2021
No event found!
Load More

ISTORIC

Festivalul „George Enescu” a fost inaugurat la 4 septembrie 1958, la trei ani de la moartea muzicianului George Enescu. Până în 1979 a avut o frecvență regulată, din trei în trei ani. Festivalul a fost însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, concurs întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991.

Această inițiativă a renăscut în anii 90, cu actualul director Artexim Mihai Constantinescu și suținerea ministrului culturii de atunci, Andrei Pleșu, după momentul 1958, când generosul dirijor George Georgescu, prieten și colaborator apropiat al lui George Enescu, a gândit existența acestui festival, la trei ani de la dispariția marelui muzician. S-au cântat 35 de lucrări enesciene, inclusiv lucrări inedite, incomplete și de tinerețe sau versiuni orchestrate ale unor piese camerale (poemul IsisPastorala-Fantezie7 cântece pe versuri de Clement Marot și Octuorul op.7), fapt admirabil dacă ne gândim că întreg catalogul „oficial” al creației exigentului George Enescu numără doar 33 de opusuri. Și nu doar cantitate, am avut versiuni minunate ale unor partituri care se cântă atât de rar din păcate în stagiuni; la noi Enescu e ca patriotismul, îl ai, dar nu îl folosești decât ca să te bați cu pumnul în piept. Am avut un admirabil ”Vox Maris” cu London Symphony Orchestra & Noseda, o magnifică Simfonie a II-a, cu orchestra Academică ”Evgheny Svetlanov” & Vladimir Jurowski, și două excelente versiuni la Simfonia a III-a, una straussian-meditativă, cu berlinezii de la Rudfunks și același Jurowski, și una de o fermecătoare căldură meridională, cu Maggio Fiorentino & Fabio Luisi. S-au cântat toate cele trei suite pentru orchestrăSimfonia de cameră op.33, poemul Isis, finalizat postum de Pascal Bentoiu, multă din muzica de camera enesciană, cu sonata a II-a cu Julia Fischer, cu Impresiile din copilărieAriile în caracter popular românesc pentru vioară solo, lucrări pentru pian și câteva fermecătoare bisuri care atestă că, dincolo de condiția în sine a interpretării muzicii lui Enescu în festivalul care îi poartă numele, creația compozitorului român, o sinteză genială și copleșitoare prin conținut, mesaj și dificultate, începe să-și cucerească locul în repertoriile moderne ale marilor orchestre și marilor interpreți. Da, a fost o ediție extraordinară pentru muzica lui Enescu la Festivalul Enescu, sper să rămână în continuare un admirabil restitutio.

EDIȚII

    • 1958 (prima ediție)
    • 1961 (ediția a II-a)
    • 1964 (ediția a III-a)
    • 1967 (ediția a IV-a)
    • 1970 (ediția a V-a)
    • 1973 (ediția a VI-a)
    • 1976 (ediția a VII-a)
    • 1979 (ediția a VIII-a)
    • 1981 (ediția a IX-a)
    • 1985 (ediția a X-a)
    • 1988 (ediția a XI-a)
    • 1991 (ediția a XII-a)
    • 1995 (ediția a XIII-a)
    • 1998 (ediția a XIV-a)
    • 2001 (ediția a XV-a)
    • 2003 (ediția a XVI-a)
    • 2005 (ediția a XVII-a)
    • 2007 (ediția a XVIII-a)
    • 2009 (ediția a XIX-a)
    • 2011 (ediția a XX-a)
    • 2013 (ediția a XXI-a)
    • 2015 (ediția a XXII-a)
    • 2017 (ediția a XXIII-a)
    • 2019 (ediția a XXIV-a)

Ediția I (1958)

Unele dintre personalitățile care au participat la prima ediție au fost soliștii Yehudi Menuhin, David Oistrah, Halina Czerny-Stefanka, Nadia Boulanger, Monique Haas, Iacov Zak și Claudio Arrau și dirijorii John Barbirolli, Carlo Felice Cillario și Carlo Zecchi.

Ediția a XVIII-a (2007)

Ediția a XVIII-a a festivalului, 1–23 septembrie 2007, a fost pus sub înaltul patronaj al Președintelui României și a fost organizat de Guvernul României.

Coproducători:

  • Societatea Română de Radiodifuziune
  • Societatea Română de Televiziune
  • Primăria Municipiului București
  • Ministerul Culturii și Cultelor

Director artistic: Ioan Holender, fostul director al Operei din Viena.

Localitățile de desfășurare din România

  • București
  • Sibiu
  • Sinaia
  • Tescani, Bacău

Ediția a XIX-a s-a desfășurat în perioada 30 august – 26 septembrie 2009 sub înaltul patronaj al Președintelui României, fiind organizată de Guvernul României prin Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Coproducători au fost Primăria Municipiului București, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune și Institutul Cultural Român, iar director artistic Ioan Holender.

Programul „lung și dens” a fost structurat în șapte secțiuni: „Creația contemporană românească”, „Enescu și contemporanii săi”, „Concertele de la miezul nopții”, „Teme clasice în interpretări moderne”, „Opera și Balet”, „Mari orchestre” și „Concerte camerale”. Conform paginii oficiale a festivalului, întrucât în ediția precedentă (din 2007) opera Oedipe nu fusese prezentă pe afiș, iar acest lucru stârnise nemulțumiri, ediția a XIX-a a debutat chiar cu această creație a lui Enescu, în producție Teatrului Capitole din Toulouse și a Operei Naționale București. Petru că în 2009 se împlineau două secole de la moartea compozitorului Joseph Haydn, piesele acestuia au ocupat locul doi în privința numărului de interpretări în cadrul festivalului.

Festivalul „George Enescu” din 2011 a debutat cu Simfonia I de George Enescu și Simfonia a X-a de Dmitri Șostakovici, în interpretarea Filarmoncii din Haga, dirijată de Christian Badea. Evenimentul a avut loc la Sala Palatului din București.

Secțiunile festivalului au fost următoarele:

  • „Mari orchestre ale lumii” (în principal la Sala Mare a Palatului)
  • „Concertele de la miezul nopții” (Ateneul Român)
  • „Muzicii secolului XXI” (Ateneul Român și la Sala „Mihail Jora” a Societății Române de Radiodifuziune)
  • „Enescu și contemporanii săi” (Ateneul Român și la Sala „Mihail Jora” a Societății Române de Radiodifuziune)
  • „World Music” (Sala „Mihail Jora” a Societății Române de Radiodifuziune)

Pe 1 septembrie, cu ocazia deschiderii festivalului, a fost dezvelită statuia lui George Enescu, realizată de Constantin Baraschi, amplasată pe Bulevardul Magheru.

Ediția a XXI-a este programată să aibă loc în septembrie 2013, având să debuteze cu un recital din Enescu, Beethoven și Elgar, susținut de orchestra Staatskapelle Berlin – dirijată de Daniel Barenboim, unii dintre cei mai mari artiști din lume ai momentului – și pianistul Radu Lupu. A fost realizată simultan și o transmisie a concertului la Cinema Digiplex.  Tot în prima zi a festivalului a avut loc și un concert susținut de organistul american Cameron Carpenter. În paralel a avut loc și un concert la Timișoara, susținut de pianistul Matei Varga și Filarmonica „Banatul”, sub bagheta lui Martin Yates.

Pe data de 7 septembrie, la Sala Mare a Palatului a avut loc punerea în scenă a cantatei Gurre-Lieder a compozitorului avangardist Arnold Schönberg.Această cantată, bazată pe un poem de Jens Peter Jacobsen, este o compoziție impresionantă ca anvergură, având o partitură care prevede sute de instrumentiști și de coriști, voci solo și un narator, care va fi interpretat de artistul Victor Rebengiuc. Corul și Orchestra Filarmonicii „George Enescu” vor fi dirijate de Bertrand de Billy, iar soliștii vor fi Nikolai Schukoff, Violeta Urmana, Janina Baechle și Thomas Meyer.

Ediția a XXII-a a Festivalului Enescu include recitaluri susținute de Filarmonica din Berlin (3 septembrie), Orchestra Capelei de Stat din Dresda (4 și 5 septembrie, pe 5 septembrie cu soprana Anja Harteros), Murray Perahia (5 septembrie), Anne Sophie Mutter (9 septembrie), Orchestra Simfonică din Londra (dirijată pe 9 septembrie de Ion Marin), Filarmonica din Viena (16 septembrie), Concertgebouw (19 și 20 septembrie), Christian Zacharias și Maria João Pires. Printre artiștii și ansamblurile române sunt Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Alexandru Tomescu, Dan Grigore, Corul Filarmonicii bucureștene, Orchestra Filarmonicii din București și Orchestra Radio.

Ediția a XXIII-a a Festivalului Enescu s-a desfășurat între 2 și 24 septembrie 2017.  A avut pe Zubin Mehta ca Președinte Onorific și pe Vladimir Jurowski ca Director Artistic. În afară de reprezentațiile din București, 12 concerte au avut loc în alte 7 orașe precum Iași, Brașov, Cluj, Timișoara, Bacău, Ploiești și Sibiu. 

Ediția 2019 a fost extraordinară. Una de o amploare fără precedent, cu invitați de calibru și programe care au emoționat publicul numeros. 2.500 de artiști în 84 de concerte și recitaluri, cu mai multe concerte în țară și cu premiera secțiunii internaționale prin care festivalul devine important la scară mondială – concertul cu Simfonia a III-a de Enescu gândit și dirijat la Berlin de Vladimir Jurowski cu Rudfunksinfonie Orchester și Corul Filarmonicii „George Enescu” e cel mai bun exemplu al acestei serii, care poate promova exceptional muzica lui Enescu și chiar festivalul în sine. A fost o stare de grație pentru toți cei care s-au conectat la tensiunea lui, festivalul e cu adevărat „o lume în armonie”, în această mare de haos în care trăim și unde insulele de lumină și frumusețe sunt din ce în ce mai rare.

Repertoriu. Unul vast și cuprinzător, de la muzică renascentistă până la lucrări contemporane scrise în chiar zilele noastre.

Excelente programe simfonice în ciclul Mari Orchestre ale lumii, cu lucrări clasice și câteva chiar contemporane, pe lângă moștenirea enesciană, Vladimir Jurowski e consecvent și celui de-al doilea principiu al mandatului său de director artistic, promovarea muzicii moderne, care începe să-și găsească locul inclusiv în această serie unde capodoperele clasico-romantice sunt cheie de boltă. Remarcabile versiunile în concert ale unor capodopere niciodată cântate în România – Die Frau Ohne Schatten de Richard Strauss, Peter Grimes de Benjamin Britten, Moise și Aron de Arnold Schoenberg -, premiere istorice reparatorii . Cum ar fi fost să avem măcar una singură montată complet la București? E o întrebare retorică, la Opera Națională București pare-se că totul e bine și minunat! S-au cântat Enescu, Richard Strauss, Brahms, Șostakovici, Beethoven, Prokofiev, Schoenberg, Britten, mult Ceaikovski, puțin Mahler, deloc Bruckner, deloc Mozart și câteva lucrări contemporane de secol XXI. N-am înțeles „Visuri de iarnă” de Ceaikovski pentru ultimul concert din festival, poate doar ca un fel de bis general, dar opțiunile repertoriale sunt mai întotdeauna conjunctural-subiective, mă bucur că a predominat muzica secolului XX, suntem în anul de grație 2019. Pentru mine, cea mai impresionantă operă în concert a fost ”Die Frau ohne Schatten” cu Jurowski & Rudfunksinfonie + Corul de Copii Radio + multimedia Carmen Lidia Vidu, iar ca simfonic în Mari Orchestre, Royal Concertgebouw, dirijat de Cristian Măcelaru, cu programul Strauss/Beethoven.

Muzica secoului XXI, serie inițiată de Vladimir Jurowski, prin care prezentul capătă greutate în festival, a avut programe dense, cu priză directă în actualitatea internaționlă.

Event Search
Latest Posts
Ads